Grete Tartler: Gulii verzi in tara pisicilor

Am luat aseara volumul de poezii Gulii verzi in tara pisicilor, aparut la editura Paralela 45, cu gândul sa-i citesc cateva, inainte de culcare, Baietelului de argint.

Nu m-am putut opri inainte de jumatatea volumului.

Curiozitatea mea de adult iubitor de limba si cuvinte a fost starnita inainte ca eu sa stiu multe despre aceasta autoare. Spre rusinea mea. Grete Tartler este o personalitatea in lumea literara romaneasca, si merita sa incep prin a va povesti putin despre ea, iar abia apoi despre versurile sale.

Grete Tartler, pe numele ei de zi cu zi, Margareta Tabarasi, este o scriitoare, traducatoare si eseista de origine germana, nascuta pe 23 noiembrie 1948. A absolvit conservatorul- sectia muzica instrumentala- in 1972, apoi in 1976 se licentiaza in Litere, in cardul facultatii de filologie, sectia engleza-araba. De la bun inceput mi-a atras atentia impletitura fericita de muzica si cuvinte din versurile sale, si am admirat-o pur si simplu pentru joaca sofisticata din paginile volumului citit de noi.

Imi permit sa preiau de aici cateva date din impresionanta sa biografie:

Intre 1988 si 1992 este redactor la „Neue Literatur; din 1990 este si editor al revistei „Orient a Societatii de Stiinte Orientale „Mircea Eliade. Din 1992 lucreaza in calitate de consilier cultural la Ambasada Romana din Viena si de directoare a Centrului Cultural Roman din capitala Austriei.

A debutat cu versuri in 1968 in revista „Amfiteatru, iar editorial in 1970, la Editura Eminescu. Ama  scris literatura pentru copii, este o excelenta eseista (a publicat remarcabile studii de orientalistica) si traducatoare din limba germana, din clasicii arabi si din literatura preislamica. Poezia sa a fost tradusa in limbi de circulatie si este cunoscuta in strainatate prin intermediul unor volume unitare sau al antologiilor (in curand o editura ii va publica un volum de poezii traduse in limba franceza de poeta Liliane Wouters-Belgia).

Este laureata a Premiului Uniunii Scriitorilor pentru poezie (in 1982) si pentru traduceri (in 1978 si 1985). In 1992 oezia sa este incununata cu Premiul „Eminescu  al Academiei Romane. Recunoasterea valorii liricii sale in plan european s~a concretizat si prin premiul Societatii „British Poetry, acordat la Londra in 1989 pentru volumul tradus la Oxford University Press de poeta Fleur Adcock.

Astfel de oameni pe mine ma fac sa fiu mandra ca sunt romanca.

Gulii verzi in tara pisicilor. Un joc de cuvinte. Un joc este toata cartea, un cantec de aliteratii, o desfatare pentru cei care simt cuvântul pe limba, il rostogolesc, ii dau drumul in rotocoale jucause care se inalta ca niste balonase de sapun pana la urechi. Mie una, limba ei imi aminteste de engleza plina de puns a lui Lewis Caroll, dar este un pic mai mult decat atat. Se simte educatia si simtul muzical al autoarei, se simte eruditia ei literara, pentru copiii iubitori de muzica si care cunosc cat de cat instrumentele aceste poezii vorbesc inimii lor.

Concurs de melci

In gradina, cheia sol

deghizata-n melcisor

si cu alti melci pe carare

fac concurs de alergare:

unul, Largo– “foarte rar”

pe o tufa de marar:

altu-Andante– deci “la pas”,

mergând pe un brustur gras;

altu-Allegro– “repede,

vesel”- pe o lespede.

Melci, melci, cotobelci,

totu-n viata-i sa incerci:

de-ti masori cu-n cantec pasii

nu te-ntrec nici iepurasii.

Vocabularul este elevat, o adevarata provocare pentru pustii zilelor noastre care nu mai citesc. Cu toate acestea, pana si Baietelul de argint, care precis nu a inteles nici 20% din adevaratul mesaj al poeziilor (il depaseste si limba si expunerea), a ascultat cu sufletul la gura, a ras, i-au placut, si nu m-a lasat sa inchid cartea fara sa-i promit ca o vom termina a doua zi. Simpla rostire a versurilor ii gadila urechea si il binedispunea. Pe mine, ca adult, m-a incantat de-a dreptul.

Ilustratiile delicate ale Cristinei Radu sunt pe masura rimelor, desi baietelul meu a simtit neconcordante- in poezia cu sapte pisici el a gasit doar cinci in imagine. Dar stimuleaza simtul observatiei si cred eu ca sunt menite, ca si versurile, copiilor mai mari decat varsta prescolara.  Poeziile sunt ca niste tablouri pictate naiv, foarte bine gandite si slefuite- repet, de o calitate a limbii la care ar trebui expusi toti copiii nostri. Cartea Gretei Tartler merge mana-n mana si cu Povestile din padurea muzicala, si cu istorisirile Lunei Betilunei si ale Dorei Minodorei, cu lectiile de romana, stiintele naturii sau muzica. Le puteti adauga ca niste “cirese literare” deasupra oricarei teme studiate.

Va las cu un zambet si o gluma:

Pariu

– Ce se vede galben oare?

– Ce sa fie? Pui prin soare!

– Pui prin soare? Nu te cred!

– Pui prinsoare? 

Advertisement

• Posted in: Carti favorite pentru ochi micuti ♦ Recomandari ♦ Scoala de acasa ♦ Uncategorized