Cati- 3 ani si 8 luni si un bilant

Nu de dam seama, de cele mai multe ori, de distanta parcursa, daca privim la fiecare pas in momentul in care il pasim. Dar daca privim in urma, realizam ce cale lunga am strabatut…

In dimineata aceasta am privit la drumul Capsunicii din 2014, si nu pot decat sa ii multumesc lui Dumnezeu pentru el. A fost, poate, cel mai bun si mai frumos si plin de progrese an din viata ei.

A fost anul premierelor: prima plimbare cu saniuta, prima tunsoare, prima iesire la mare…

A fost un an cu mult mai putine probleme de sanatate: cele mai importante, clavicula rupta si virusul din octombrie, au trecut, ochisorul nu mai curge, infectia recurenta la ureche s-a ameliorat in proportie de 75%, si trecând prin jurnalele lunare, nu am citit nicaieri despre infectii urinare.

Un an al nutritiei complet schimbate! Nu imi vine sa cred ca fetita mea, care a trait primii 2 ani si jumatate exclusiv cu lapte praf si orez, acum mananca mult mai sanatos si diversificat. Este, evident, o munca in plus pentru noi, dar abia acum constientizez cate am invatat si eu din acest punct de vedere al nutritiei in ultima jumatate de an. Daca la doi ani si 7 luni abia reusea sa manace cu lingurita, acum se descurca fara probleme. In ultimele sase luni am dat o sansa anumitor suplimente care sa o ajute pe plan cognitiv si sa ii creasca imunitatea, si se pare ca functioneaza. Daca de la doi ani si jumatate la trei ani si jumatate Cati nu a luat deloc in greutate si ne straduiam sa vedem un 12 pe cantar, in ultimele doua luni Cati s-a ingrasat cu jumatate de kilogram (avem azi 12,500)!

Un an al progreselor remarcabile: la 2 ani si 7 luni Cati putea sa se tarasca (army crawling), sa stea cateva secunde in fundulet, sa scoata piesele de la un puzzle cu incastru cu prindere tip “grebla”. Intr-un an a invatat sa mearga in patru labe si acum exploreaza peste tot, sa se ridice in genunchi si in picioare, sa faca pasi pe langa mobila si in patut, isi coordoneaza mana mult mai bine, prinde in pensa mult mai bine. Sta in fundulet când si cat vrea ea, are mult mai multa stabilitate si echilibru sa se joace din aceasta pozitie. A invatat sa se lase jos in picioare nu doar pe vine, ci si in genunchi. In ultimele luni cele mai evidente progrese sunt pe plan cognitiv: da din cap ca da/nu (si de cele mai multe ori gestul ei pare a avea sens), limbajul receptiv e mult mai bogat, a inceput sa puna obiecte in recipiente, nu doar sa scoata; timid, ne dam seama ca incepe sa arate la cerere imagini pe o carte, e mult mai voluntara, receptiva, implicata. Desi oficial am luat pauza de la NACD si suntem in vacanta pana in mai (nu mai facem evaluari), Cati isi lucreaza 5 zile pe saptamana programul (4 ore pe zi) cu prietena noastra Ada, si se vede.

A evoluat si din punctul de vedere al socializarii si al afectivitatii: ne cauta, ne da pupici, e fericita in compania noastra, se joaca nu noi si cu S. mai mult, isi da chiar siesi pupici in oglinda. A inceput sa ii fie frica in anumite situatii si de anumite obiecte- nu am vazut-o niciodata infricosata pana luna acesta, când i-am cumparat o jucarie care a terifiat-o pur si simplu (jucaria, de altfel, fiind simpaticul telefon Fisher Price, chiar nu am idee ce ii displace asa de mult la el!). In schimb, observam din ce in ce mai des preferintele ei- cocosii, anumite cantecele si jocuri, cartile sonore, etc.

 

Cati e fericita, sanatoasa, progreseaza, si noi la fel alaturi de ea. Nu pot decat sa ii doresc ca anul ce va veni sa fie macar la fel de bun ca si aceasta!

Si voua va multumim ca ne-ati fost mereu alaturi, si ne-am simtit mereu inconjurati de rugaciunile, gândurile voastre bune si dragostea voastra pentru noi!

• Posted in: Cati Capsunica ♦ Uncategorized
• Tagged: Cati Capsunica, trisomia 13