Baietelul de argint invata sa citeasca
Nu e nimic spectaculos ca un baietel de sase ani sa invete sa citeasca. E, de fapt, ceva absolut obisnuit, multi prieteni de-ai lui S. stiu sa citeasca inainte de varsta asta. Dar, cu toate stradaniile mele, abia acum (de fapt, începând cu jumatate de an in urma) creierul lui s-a dovedit a fi pregatit pentru aceasta indeletnicire. Eu nu l-am fortat: am inceput jocuri cu litere de pe la 2 ani si jumatate, ne-am oprit când a dat semne ca nu il intereseaza, la 4 ani am inceput sa luam literele una cate una, atat pe cele mari cat si pe cele mici de tipar, iar la 5 ani si ceva a inceput sa le lege.
Acum leaga cuvinte scurte din 3-4 litere, uneori si mai multe. Exersam dupa sistemul de citire Montessori propus de Camelia (trebuie sa ajung la o imprimanta sa printez si restul nivelului roz, dar si pe cel albastru deschis, pentru care cred ca va fi pregatit in curând).
Iata cateva activitati pe care le-am facut in ultima vreme:
- joculete din cartea Primele mele cuvinte (am terminat de completat cartea, nu pot sa o recomand cu toata inima, nu mi se pare extraordinar de bine gandita, cuvintele scurte sunt amestecate cu cele lungi, cuvinte mai dificile, cu grupurile ce/ci, ge/gi/ che/chi si ghe/ghi se afla din belsug, desi un cititor incepator nu ajunge la ele prea curând).
- Am parcurs cartea cu S., l-am ajutat pe ici pe acolo, mi-am dat seama ce de vara trecuta si pana acum a facut progrese semnificative, s-a descurcat onorabil):
- cartonase cu cuvinte simple din 2,3,4 litere, facute de mine in Word si laminate, cu multa vreme in urma:
- Puzzle pe bete de inghetata, tot dupa ideea Cameliei:
Cam asa ne jucam noi de-a cititul in ultima vreme…pentru ca energie pentru altfel de jocuri nu reusesc sa imi adun.
Mi-am propus ca, pana când S. va incepe clasa pregatitoare, sa reuseasca sa citeasca onorabil un text simplu, sa aiba cunostinte minime de engleza si sa stie sa citeasca ceasul. Voi fi tare multumita daca reusim asta, si tot ceea ce se va intampla in plus il vom considera un bonus 🙂
Spor si voua la invatat!
- Posted in: 5-6 ani ♦ Alfabetul ♦ Citire ♦ Montessori ♦ Scoala de acasa
- Tagged: invatam sa citim, jocuri de citire, Primele mele cuvinte, sistemul de citire Montessori
Caiet pentru şcoala de...acasă 
super activitati! preluam si noi cateva idei. Si L a inceput sa citeasca, dar timid, cuvinte compuse din maxim 4 litere, insa isi pierde repede rabdarea si eu nu-l fortez (are doar 4 ani jumate). Oricum incerc usor si subtil sa le strecor si prin celelalte activitati astfel incat sa nu simta presiune.
Eu nu am avut sansa de izbanda pana când S nu a fost pregatit. Cred ca daca as fi inceput când era mic cu metoda fotografica, ar fi fost altceva, dar asa, începând cu sistemul fonetic, trebuia sa ajunga la o anumita procesare secventiala pateru a face fata…Nici acum nu il fortez, ne jucam asa doar din când in când….cat vrea el. Spor si voua!
Am observat, de exemplu, ca multe carti in romana folosesc litere mari in prezentarea vocabularului. Asta ma cam descurajeaza sa le folosesc pentru fetita mea bilingva.
Estera, deocamdata, singura carte pe care am descoperit-o si care sa fie gandita in mod special pentru clasa pregatitoare, e Sa citim cu Luca- am recenzat-o aici pe blog. Astept cu nerabdare restul colectiei, cred ca sunt ceva probleme de nu au respectat termenul promis.
bravo,S
spor la citit!
Multumim mult, Antoaneta!
Felicitari!
Si al meu baiat tot cam asa a invatat sa citeasca. Literele le stia de pe la 3 ani jumate, dar de unit intre ele abia pe la 5 ani s-a prins, oricate joculete si exercitii am facut. Nu pricepea si pace 🙂 asa ca am lasat-o balta si ne-am axat pe alte activitati. Cand mintea lui a fost pregatita singur si-a dat seama cum sa le uneasca. A inceput cu reclame si nume de magazine pe langa care treceam cu masina, iar eu mi-am dat seama ca e pregatit sa reluam. Acum este in clasa pregatitoare si este un pic frustrat si plictisit ca dna il pune sa gaseasca anumite litere in text, ca deh, el stie sa citeasca :))
Eu zic ca frustrarea asta ca se plictiseste e mai buna decat frustrarea ca nu ar face fata 🙂 Oricum, eu de asta nu imi fac inca probleme, S. la gradinita face cu placere activitati pe care le facea de mult acasa. El e altfel cumva, ii place sa faca lucruri pe care stie sa le faca, ii da siguranta.
Super activitati si f. accesibile! Ideile tale nu implica bani ( de scris litere pe linguri de inghetata) ci doar imaginatie.
Cat despre varsta de invatat sa citeasca, fiecare copil are timpul lui. Nu e nevoie ca parintele sa isi dea interesul, ci doar sa fie in stadiude ‘ascultare’ – si sa raspunda la intrebarile/nevoile copilului. Ma bucur ca aveti activitati complementare, mult mai importante pt varsta asta: activitate fizica, interactivitate.
pana acum activitatile academice au primat, cele de viata practica mai putin, dar incercam sa le echilibram si vedem progrese in ambele directii 🙂