4 ani si-o luna si o retrospectiva a terapiilor Ecaterinei

Mai este pentru noi luna in care tragem linie si ne gândim la eficienta actelor terapeutice din viata Ecaterinei.

Acum patru ani, pe când Cati avea doar o luna si ceva, o duceam la prima ei evaluare cu cu kinetoterapeut si discutam despre începerea terapiei Bobath. Din aceasta a facut trei ani si ceva (spun doar trei, pentru ca in ultimul an am sistat aproape total terapia, nu pentru ca nu ar fi fost eficienta, ci pentru ca ne-a fost noua imposibil sa ne incadram in program, ca timp). Suntem recunoscatori ca a inceput Cati kinetoterapia atat de devreme. Nu numai ca s-a obisnuit sa lucreze de mica (la trei luni am inceput de facto). Dar evolutia ei motrica a fost foarte buna pentru un bebelus cu T13 completa: la patru luni se rostogolea de pe burtica, la noua in ambele directii. Kinetoterapia a salvat-o, sunt convinsa, de o scolioza care rareori iarta copiii ca si Cati.

Acum trei ani, intr-un mai frumos si insorit, porneam spre Anglia pentru a ne inscrie in programul NACD (www.nacd.org). Cele doua orientari terapeutice combinate (Bobath si NACD) au ajutat-o pe Cati ca pe parte motrica sa ajunga la un nivel foarte bun: s-a tarat, s-a ridicat in fundulet si isi mentine bine pozitia zeci de minute, daca vrea ea, merge in patru labe, se ridica in picioare si face pasi laterali pe langa mobila, iar daca e tinuta de ambele manute de catre doi adulti, face cativa pasi frontal.

In materie de moricitate fina, daca la un an abia reusea sa tina o sunatoare in mana 3-5 secunde, acum isi foloseste foarte bine mainile, apuca orice, se coordoneaza destul de bine, foloseste miscarea de tip grebla dar si pensa. Acum lucram la izolarea indexului.

Cognitiv ne este destul de greu sa vedem unde e, pentru ca e non verbala, dar Cati identifica imagini, culori, parti ale fetei si ale corpului, melodii, are preferinte puternice, e curioasa, exploreaza, are memoria lucrului ascuns, initiaza jocuri si e foarte afectuoasa. Este la nivel de toddler mic, as spune eu. Incepe sa comunice prin miscari ale capului (da/nu), are sunetele ei prin care ne anunta ca ii este foame, somn sau a murdarit scutecul, fredoneaza la melodiile preferate, ne arata prin gesturi ce doreste.

Vizual, cu toate problemele pe care le are ochiul ca organ receptor, se descurca nesperat de bine. Totusi, ceea ce ma ingrijoreaza este ca dintre cei doi ochi (la nastere dreptul fiind mai mic si mai afectat decat stangul), ea il foloseste pe cel drept mai mult, nu pe cel despre care stim ca ar fi “mai bun”. Aici s-ar putea sa trebuiasca sa luam masuri. Exercitiile pe care le-am facut, parte a programului NACD, sunt convinsa ca au ajutat.

Intre doi si trei ani Cati a suferit doua interventii chirurgicale- prima pentru punerea tuburilor aeratoare in urechi, a doua pentru repararea palatului velar despicat cu care s-a nascut. Ambele interventii au avut efecte pozitive si din ele si-a revenit rapid.

Un alt impact pozitiv l-a avut vizita la Dr. Ludke, la Tg. Mures, de unde am plecat cu mai multe informatii pretioase.

Celalalt lucru care a ajutat enorm pe partea de structura cranio-faciala si functie este terapia craniosacrala (www.craniosacral.ro) pe care am inceput-o acum doi ani intr-un mai la fel de frumos. Am fost atat de incantata de rezultatele evidente, de schimbarile in infatisarea Ecaterinei, incat am recomandat aceasta terapie (doar cu un terapeut foarte bun) multor copii, iar ei au vazut, la rândul lor, diferenta. Noi o iubim foarte mult pe doamna Gugu, terapeuta Ecaterinei, asa incat nu a ezitat sa il rasfatam si pe F. la ea.

In anul ce tocmai a trecut, deoarece ne-a fost mai greu sa cautam ceva departe de casa, ne-am axat pe imbunatatiri pe care le puteam face de acasa. Am schimbat total dieta Ecaterinei (nu contine gluten, produse din lapte animal sau zahar). Am incercat niste suplimente care au ajutat-o pe partea de imunitate si pe cea cognitiva (Antronex care a folosit la otite, acid folinic,  Esprico, Transfer factor- un tip de colostrum animal, Asar- de ajutor in infectiile urinare). Experimentam cu uleiurile esentiale, deocamdata folosind doar tamaie si lavanda, dar cu efecte benefice pe care le-am simtit pe propria-mi piele.

Un bun cunoscator a lumii internationale a trisomiilor imi spunea ca nu stie nici un copil cu T13 plina care sa fi beneficiat de atata terapie cat Cati, si de abordari atat de intense. Starea ei buna de sanatate si capacitatea fantastica de munca, ambitia si perseverenta, dar mai ales Providenta care ne-a scos in cale oameni deosebiti, au facut posibila evolutia frumoasa a fetitei noastre. Eu una, pe de alta parte, cunosc copii cu nevoi speciale in Romania pentru care parintii au facut de zeci de ori mai mult si mai divers, deci stim ca exista multe optiuni neexplorate inca.

Din pacate, acest ultim mai a adus in casa noastra doua viroze care au atacat toata familia. Cati insa a fost cel mai grav afectata: febra mare, tratamente cu antibiotic, otita acuta, vizite la spital pentru tratament si rehidratare. Inca nu ne-am revenit complet, si noi, parintii dar si bebelusul am platit tribut acestor viroze si avem mare nevoie de rugaciunile voastre si gânduri bune, sa trecem si peste asta…

La multi ani, Capsunica de patru ani si o luna!

• Posted in: Cati Capsunica ♦ Terapie ♦ Uncategorized
• Tagged: Bobath, kinetoterapie, NACD, terapia craniosacrala, trisomia 13