De ce trebuie un bebelus sa se tarasca pe burta?

Planuiam sa scriu acest articol ceva mai tarziu, dupa ce bebelusul F. ar fi ajuns sa se tarasca  independent.

Dar am discutat in ultima perioada despre acest subiect cu atat de multe cititoare si prietene mamici, incat mi-am spus ca e mai folositor sa il scriu chiar acum.

Am observant de multa vreme reticenta pe care noi, romanii, o avem (in general) de a pune copii pe jos, pe podea. Poate ca generatiile de mamici mai tinere s-ar relaxa, dar in procesul de ingrijire al celui mic intervin bunicile, matusile si vecinele, tot “satul” implicat in cresterea  lui, si procedam cum au facut-o romanii din neam in neam.

Nu arunc nici o piatra, la fel am facut si eu. Am fost (si sunt) adepta caciulitelor (numai cine nu s-a luptat cu otite recurente poate gandi diferit). Ingrozitoarea teama de curent este adanc inradacinata in subconsientul meu, am auzit despre monstrul acesta invizibil ori de cate ori deschideam usa la bucatarie, toata copilaria mea. Dar am inteles cat de important este ca bebelusul sa treaca prin toate etapele de dezvoltare, cat e de important pentru corpul si creierul lui, incat a trebuit sa fac cateva compromisuri cu mine insami.

De ce mi-am invins teama de podeaua plina de bacterii si invaluita in curent?

Pentru ca am inteles ca  tararea pe burta e importanta, si nu se poate face in patut. Nu se poate face nici in patul mare al parintilor, nu atat cat ar avea nevoie copilul.

Citez din cuvintele lui Bob Doman, ce de la care am invatat aceste lucruri, si caruia ii atribui meritul pentru progresele Catiushei. Gasiti tot articolul aici.

Why stomach crawl? Crawling on your stomach on the floor in a cross pattern is hard work. Aside from people training in the military, few of us have spent any time past our first year of life utilizing this movement. What is to be gained by doing it, and why does your baby need this essential first form of locomotion? There are several reasons. Your child’s eyes begin the work of learning to focus and converge together on near-point objects, a skill which is needed for everything from reading to depth perception. The tactile feedback given by the entire body moving against the friction of the floor teaches your child the location of the entire torso, arms and legs, and feet and hands. Proprioception, knowing where your body is in space, is based on these early messages of tactile input on the floor and feeling every movement through the feedback of this contact. The child is learning that they have two legs, two arms, two feet and two hands because they can feel these parts moving against the floor. Crawling engages virtually all of the muscles of the body, from the arches of your feet to your abdominal and neck muscles, all of which are used in the process of moving your body forward across the floor. Arm, chest and back muscles are utilized in pulling the arms forward and then pulling the body forward. Quads, hips and hamstrings are worked during the leg movement. This is a workout!

(De ce sa se tarasca copilul pe burta? Tararea pe burta in cross pattern (mana -picior opus), pe podea, e un efort mare. In afara de cei ce se antreneaza in cadrul armatei, putini dintre noi am mai petrecut timp, cu exceptia primului an de viata, folosind aceasta miscare. Ce castigam prin asta, si de ce are bebelusul nevoie de aceasta prima forma esentiala de locomotive?  Sunt cateva motive. Ochii copilului dvs. incep sa invete procesul de a se concentra si a converge impreuna spre puncte apropiate, abilitate ce ii va folosi mai tarziu pentru o multime de lucruri, incepand cu citirea si terminand cu perceperea adancimii. Feedback-ul tactil dat de intreg corpul in miscare , frecandu-se de podea, il invata pe copil unde ii sunt  trunchiul, bratele si picioarele, talpile si mainile. Proprioceptia, aprecierea pozitiei corpului in spatiu, se bazeaza pe aceste mesaje timpurii ale informatiei tactile de pe podea si faptul ca cel mic simte aceste miscari din acest contact (corp-podea). Copilul invata ca are doua brate, doua picioare, doua talpi si doua maini, tocmai pentru ca le poate simti cum se misca pe podea. Tararea pune in miscare cam toate grupele de muschi ale corpului, de la bolta talpilor pana la muschii abdominali si cei ai gatului, toti fiind folositi in procesul care face coprul sa inainteze pe podea. Muschii bratelor, pectoralii si muschii spatelui sunt folositi in miscarea de tragere  pe care copilul o face intai cu bratele, apoi cu tot corpul. Cvadricepsii, soldurile si tendoanele sunt lucrati in timpul miscarii piciorului. Asta e sport adevarat!)

As putea copia si traduce, de fapt, tot articolul, pentru ca tot mi se pare important. Dar voi face doar o lista cu elementele pe care tararea le aduce in dezvoltarea corpului si creierului:

  • ochii invata sa convearga si sa se concentreze pe un punct apropiat
  • sunt lucrati foarte multi muschi ai corpului
  • informatia tactile primita prin frecarea corpului de podea il invata pe creier unde se afla toate partile corpului
  • se dezvolta muschii abdominali si ai spatelui, necesari sustinerii coloanei in pozitia sezanda
  • creierul invata sa integreze informatiile despre unde se afla trunchiul, membrele, si cum trebuie ele folosite

Children moving from a good cross belly crawl to a good cross pattern creep on hands and knees are in good shape to move on to developing proper walking. Children moving from rolling to scooting to sitting to walking have not had the opportunity to learn where they are in space and how to move their limbs in an organized fashion, nor have they developed the proper muscle balance or strength. They potentially have not even learned how to focus on close objects or to use their eyes together for depth perception.

Copiii care se trec de la o tarare adecvata, mana-picior opus la un mers corect in patru labe sunt intr-o forma buna pentru a dezvolta un mers biped correct. Copiii care trec de la rostogolire la tararea pe fund, apoi la statul in sezut si apoi la mers nu au avut oportunitatea de a invata  unde se afla ei in spatiu si cum sa-si miste membrele intr-o maniera organizata, nici nu si-au dezvoltat bine muschii pentru echilibrul si forta necesare mersului biped. Poate ca nici nu au invatat cum sa focuseze privirea pe obiectele apropiate sau cum sa isi foloseasca ochii impreuna pentru perceperea adancimii ( tridimensionala).

DSC07908

Eu una nu imi permit sa risc dezvoltarea ulterioara a copilului meu, relaxandu-ma si permitandu-I sa sara aceste etape. Pentru aceasta, facem, in joaca, exercitii zilnice pe podea. O fac mai ales pentru ca sunt convinsa ca eu le-am sarit, si diferenta intre mine si alti copii mai bine organizati neurologic, cu o mai buna proprioceptie, a fost vizibila toata copilaria mea (si inca e).

10 Comments

  1. Pe micuțul meu l-am lăsat să se târâie pe covor la vârsta potrivită. Îmi amintesc că mai întâi mergea înapoi ca racul. Apoi a început să meargă înainte și apoi să meargă cățeluș🙂 Păstram o curățenie impecabilă. Și acum tot jos se joacă. Cred că nu mi-a fost niciodată frică în a-l lăsa pe jos de mic pentru că și eu tot așa am crescut. Nu vroia să stea în premergător așa că trebuia să-l las liber prin casă. Tare fericit mai era!🙂 Și avea o viteză….🙂 Sunt cele mai dulci momente să-i vezi cum se luptă să ajungă la jucăria din față😀

    • Da, cam asa. F. nu se taraste inca,dar se roteste in cerc. Tot sper sa porneasca si el, e foarte important pt mine asta. Nu sunt deloc de accoord cu premergatorul, si la bb2 tot ca la primul sa faci❤

      • O da🙂 tot așa facem🙂 Pornește până la urmă. Știu că G. a mers ca racul câteva săptămâni până a reușit s-o ia și înainte :))

  2. violeta.argatu

    Asta voiam si eu sa spun: lor chiar le place! M. e cea mai fericita atunci cand e pe jos. Zilele trecute a traversat tot holul si a intrat in sufragerie!!!
    Ghici, de ce?🙂. Pt ca acolo se jucau Ioan si Ana. Avea si ea jucariile ei, pe hol. Initial o pusesem in fata usii de la sufragerie ca sa se uite la ei. Cand a vazut playmobilul, zbang. In 2timpi a ajuns la ei. Ana: maaaami, M. a venit la noi. Pana s-ajung eu la ei, Ana o remorcase :)), tragand-o de picioare inapoi. am luat-o si am pus-o pe hol, in celalalt capat,la locul ei de joaca. Apai….n-am ajuns bine la bucatarie ,caci ea era deja in sufragerie. M-a bufnit rasul :d-joaca lui Ioan si Ana se cam termina :)). Si eram si f incantata pt ca…la 7 luni si 3 sapt ea stia deja ce vrea :d :d. Si stie si cum sa ajunga unde vrea (prin tarare. De ieri exerseaza la partea cu de-abusilea. Se ridica in 4 si se balanseaza inainte inapoi🙂 ), iar pt asta tre sa-ti multumesc tie. Deci, MULTUMESC!

    • Si F. merge peste tot, dintr-o camera in alta, dar prin rostogolire🙂 Pupici mari si mici nazdravanilor tai❤

  3. Foarte inspirat articol! Si eu (printr-o intamplare fericita!) am avut ocazia sa intru in contact cu materiale legate de metodologia Doman (inclusiv cartea mentionata de tine) si am luat aminte la motivele pentru care ar trebui sa tinem copiii pe burta. Pe A. am tinut-o 90% doar pe burta ….am urmat si cu E. sfatul lui B. Doman si a fost la fel de fericita!:) Cat despre curatenie impecabila….ma straduiesc sa o fac/mentin….insa de multe ori imi este imposibil , asa ca am invatat sa fiu oarecum mai relaxata!

    • La noi nu e niciodata impecabil🙂

  4. Si este un f. bun exercitiu in care cele doua emisfere ale creierului “dezvolta relatii intre ele” . Cu cat is mai “lucrate” aceste relatii cu atat creierul functioneza mai bine, relationeaza etc.

    • Exact, ai dreptate, Adela! Multe chestii se intampla in creier prin miscarea cross-pattern!

Trackbacks

  1. Cum ajutam un bebelus sa se tarasca? | Caiet pentru şcoala de...acasă

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s