Nostalgii cu miros de abecedar

Baietelul de argint cauta, mai nou, pretexte pentru a lipsi de la scoala: ba o durere imaginara de brat, ba as avea eu nevoie de ajutor cu cei mici, ba o spusa inventata a unei asistente. Si-a dar seama, cred , ca scoala nu-i ca gradinita, e obligatorie si permanenta, cel putin in urmatorii doisprezece ani. Cred ca il apasa obligativitatea aceasta, cred ca il tensioneaza mersul la scoala zi de zi.

Incerc sa il inteleg. Pe vremea mea, lucrurile erau mai simple.

Pe vremea mea, scoala se termina la 12. El sta pana la 16 (in sistem step by step).

Pe vremea mea, cand ne intorceam de la scoala, zaboveam pe sub castani si culegeam ghinde. El sare in si din masina, si rareori ne mobilizam sa iesim la plimbare dupa aceea, pe vremea asta rece.

Pe vremea mea nu exista LEGO-competitie intre baieti,nu erau desene animate violente, jocuri pe calculator sau pe tableta, reclame agresive, ispititoarele poze cu breloc sau reviste “educative” de vanzare in scoala,  nu erau discuri de colectionat in cornurile cu crema de ciocolata…nu erau cornuri cu ciocolata!

Le-am pomenit pe acestea pentru ca si le doreste de fiecare data iar “Da” la ele nu primeste decat rareori.

Altor copii poate li se refuza mai rar, insa cel putin surplusul de zahar ar fi mai bine sa lipseasca. Sunt o multime, de baieti in clasa lui mare, mai mult de trei sferturi dintre cei 30 de copii, si cu atata energie neconsumata in corpurile lor sunt convinsa ca ziua e obositoare atat pentru invatatoare, cat si pentru cei mici.

abecedar-am-sapte-ani

Pe vremea mea nu era atat de multa presiune nici pe copii, nici pe parinti, nici pe invatatori. Era galbenul roscat al picturilor libere, luminoase, suficiente. Erau pauzele in care o zbugheam in curtea scolii. Era Edmondo de Amicis cu textele lui  calde si emotionante, care mi-au deschis o lume intreaga. Era matematica cu betisoare, cu exercitii usoare si accesibile in primii ani.  Era un abecedar simplu, caruia o mamica talentata ii adaugase niste planse extraordinar de frumos ilustrate. Era invatatoarea aflata la ultima ei generatie: corecta, cu ochi de un albastru rece, destul de distanta dar nu imi amintesc sa fi tipat vreodata. Ghiozdanul meu albastru cu Alba ca Zapada nu ma cocosa cu poverile sale, nici la propriu, nici la figurat. Al lui S. e aproape gol anul acesta, dar parca si mie mi se pare mai greu decat al meu.

Chiar daca lucrurile sunt ceva mai distractive la scoala acum, lectiile mai interactive, sistemul step mau relaxat, ii inteleg oboseala Baietelului de argint si scuzele prin care incearca sa fenteze mersul la scoala. Nu pot decat sa incerc sa ii indulcesc zilele de scolar, asteptandu-le impreuna pe cele mai insorite, de vacanta.

Copiii vostri cum s-au adaptat la pregatitoare?

 

8 Comments

  1. Ana

    Buna Raluca. Fetita mea a asteptat toata vara, cu bucurie, inceperea scolii. Acum abia asteapta sa se termine. II este greu cu statul in banca, cu orele in care trebuie sa faca ce ii spune dna invatatoare. S-ar duce la scoala numai pentru pauze. Acasa vrea doar sa se joace. A renuntat la unele activitati pe care le facea din timpul gradinitei doar pentru a sta in casa si a se juca. Si mie mi se pare greu si ma intreb uneori pentru ce. Deci nu sunteti singurii.

    • Exact asa este si la noi, greu ne mai urnim la activitati pentru ca vrea doar joaca…si il inteleg perfect!

  2. Eu n-am problema asta, dupa cum stii. Dar nepotilor mei nu le place. Mai ales ca vin acasa la 3 si au si teme de facut dupa aia. Mereu se pling si ii aud cu ‘ oh man, I hate school”.

    • DA, stiu, voi astia privilegiatii de homeschooleri🙂 Te pup!❤

  3. Marin Ramona

    Raluca, mai ai acel abecedar?!În ultima vreme m-a încercat ,așa, o nostalgie a manualelor noastre de când eram mici!Nu știu de ce.Și ai dreptate în tot ce spui,lucrurile erau mult mai simple atunci!Și imaginile din cărți și textele,scrise în spiritul vremii,făceau ca viața să pară frumoasă și ușoară!Și ceea ce se învăța era mai puțin complicat.Chiar mă gândeam la cât se complică lucrurile la școală!Știința avansează, se descoperă noi formule,teoreme ,se adaugă la ce e deja,trebuie să le găsească și lor locul pe undeva,în studiu elevilor și uite așa se ajunge la o programă atât de încărcată iar bieții copii sunt suprasolicitați.
    Cât despre adaptarea la clasa pregătitoare, depinde de copil.Cel de al treilea copil al meu a făcut pregătitoarea anul trecut și a trecut prin ea “zburând “.Lui îi e ușor la școală .Dar Dani,care acum e în clasă a patra ,vedeam de multe ori că i se părea greu și obositor,chiar dacă termina la 12 .

    • MArina, nu, e o poza de pe net luata. Cred ca tine foarte mult de colectiv, de invatatori…S. e unul dintre copiii foarte cuminti, dar si foarte sensibili, si cred ca e un effort uroas pentru el sa se stapaneasca in contextual unei varzoleli perpetue de la el din clasa.

  4. fata e in clasa a2a, deja tabla inmultirii si impartirii… dar nu ii e usor. In conditiile in care ea nu a fost bolnava de 5 ani, la fiecare sf de trimestru ba zice ca o doare gatul, ba capul. O tin cateva zile acasa, dr da hartie de concediu dar nu reteta ca zice ca nu vede nimic suspect sa prescrie altceva decat odihna….. Si ea a oprit activitati ca nu ii mai ajunge timpul de joaca.

    In rest, e interesant ce iti aduci aminte. Si la mine memoria e selectiva, pt mine scoala a fost faina ca imi placea cu copii, pauzele, ca ne vedeam dimineatza si plecam impreuna si la scoala, si inapoi ! susotitul ala complice, chiotele etc. (inainte am stat la tara, ultima casa din sat, izolata…) , cu temele imi aduc aminte ca scriam pana era intuneric, la lumanare/opaitz, si mai tin minte ca ma simteam nedreptatita in clasa, ca erau favorizati copii ai caror parinti veneau cu flori si sacose. Nici nu a contat ca la admitere la facultate din clasa aia din generala, am fost din putinele care am intrat la facultate din primul an, nedreptatea ce o simteam cand eram de 6-8 ani a ramas acolo, si sunt deja 30 ani trecuti.
    Si acum ma iau nostalgiile cand in clasa a3a (sau a 2a?? ) am compus o compunere faina faina faina, din visele mele de copil singuratec la tzara pe campuri, si tovarasa nu m-a crezut ca eu am scris-o!! a zis ca mama… (dar na, nu stia ca eu ca si altii din clasa cu cheia de gat, nu imi deschidea mama caietul… )
    E drept, eu am avut in clasele 1-2 o invatatoare faina, calda, tanara, si in clasele 3-4 un zbir ce trebuia sa iasa la pensie (ne pisca de fund, si ii tin minte sunetul cum isi pilea unghiile cu pila, si cu un zambet malefic).

    • Nedreptatea usutura si in amintiri, asa e, pe tine te-a impulsionat. S. e foarte obosit, cred eu, e un stress maxim pentru el sa fie cuminte la scoala, pt ca isi doreste sa fie cuminte si atent, dar e si foarte tensionat. Nu sunt conditiile ideale, dar pentru noi a fost o solutie buna, fiindca altfel ar trebui sa ne mutam in oras, si asta ar afecta si mai mult dinamica familiei. Plus ca nici el nu vrea asta.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s