Despre premii, o omida pe nume Hermie si niste magneti
Baietelul de argint a terminat miercuri clasa pregatitoare, dupa un an frumos, obositor si o dubla adaptare (una la inceput de an in sistem step by step, a doua la noua clasa in sistemul clasic).
El s-a straduit si sunt sigura ca a dat tot ce e mai bun din el, iar eu sunt foarte mandra de el. Mi-a placut foarte mult modul in care si-a reglat emotiile legate de noua adaptare, descoperindu-si o pasiune noua, accea de a cred chestii 3D din hartie. El nu a fost niciodata bun la puzzle-uri si nici chiar la desen, dar ma uimeste de fiecare data cu lucrarile sale tridimensionale.
Acum…despre premii!
Incep cu o paranteza: in copilaria mea fiecare reusita, mica sau mare, de la un zece la desen la un premiu la olimpiada sau intrarea la liceu, la facultate, erau marcate de ai mei cu “Bine.” Atat. Nu il citeau pe Alfie Kohn, dar cu siguranta nu m-au pedepsit prin recompense 🙂 Ei bine, toata copilaria si adolescenta mi-as fi dorit ca realizarile mele sa fie un pic mai… observate. Asa ca eu nu m-am ferit sa-i dau Baietelului de argint cate un premiu cand a terminat o sarcina mai deosebita (un set de 50 de carti pe care le-am citit si tradus impreuna la engleza, o carte mai mare citita de el). De obicei premiile sunt cadouri pe care el le primeste de Craciun, si pe care le pastrez sa i le dau de-a lungul anului (am observat ca daca le primeste pe toate odata nici nu se bucura de ele, nici nu le pretuieste). Cand primeste premiul respectiv, S. afla si cine i l-a daruit, asa ca bucuria este dubla.
Anul acesta, la scoala, S. a primit un caiet de vacanta, care constituie si tema lui de vacanta (deci nu stiu cat de mult ii va atribui el valenta de premiu).
De la noi a primit un set pentru experimente electrice si magnetice (setul a fost cumparat de mine cu cel putin cinci ani in urma, si fiindca i-am starnit interesul prin lecturile despre electricitate de care va povesteam mai devreme, am socotit ca e momentul sa il primeasca). Eu poate ca nu as fi stiut sa montez experimentele respective fara instructiuni, insa el a strut exact ce trebuie sa faca, are o minte de adevarat inginer!
Al doilea premiu din partea mea este setul de carti scrise de Max Lucado, ce o au ca protagonista pe omiduta Hermie, si care a ajuns la noi gratie amabilitatii Ancai de la Books for Children ( https://www.facebook.com/Books-for-children-977562902263090/?fref=ts ). Pe Anca o gasiti pe pagina de Facebook a librăriei sau la adresa de email inminunatalumeacartilor@gmail.com . Iar acum exista si un site al librariei, cu pagina de Facebook dedicata, si cu un nume extraordinar de frumos- Cartemma- https://www.facebook.com/Cartemma-977562902263090/?fref=ts . Multumim din suflet, Anca, le pretuim enorm!
Le-am dorit pentru el inca de cand citisem recenzia pe blogul Ursuletilor nazdravani, fiind absolut sigura ca S. va sari in sus de bucurie. Chiar asa a si fost! Primul lucru pe care mi l-a spus a fost “Mami, numele autorului de pe aceste carti este cel de pe cartea de pe noptiera ta!” Intr-adevar, si eu citesc o carte scrisa de el acum, Max on life. Iar cand a aflat ca Lucado este si creatorul lui Pancinello, s-a luminat efectiv la fata! Tocmai zilele trecute le-a scos din nou la rasfoit, insa nu a bagat de seama numele autorului.
Cele trei carti fac parte si din planul nostru de vacanta de citire. Am incercat sa ii caut ceva care sa ii placa si ca mesaj, nu doar sa aiba litere mari. Cartile cu Hermie vorbesc despre valoarea noastra ca si creaturi ale lui Dumnezeu, despre puterea rugaciunii si a iertarii. Cred ca e alegerea perfecta, atat pentru el, cat si pentru mine, care am mereu nevoie sa imi reamintesc aceste lectii importante.!
Hermie- o simpla omida si Hermie- Dumnezeu ma asculta cand ma rog sunt ideale pentru scolari mici, fiindca au text putin pe pagina, iar ilustratiile lui Daniel Howarth sunt delicioase.
Iata cum arata o pagina dedicate scolarilor mici, fata de pagina din Hermie-Dumnezeu ma iarta, si eu te iert, care este pentru cititori un pic mai avansati.
S. a citit zeci de carti cu scris mare, chiar de curand a terminat o colectie de 100 de povestiri biblice, insa nu are o citire fluenta. Poate ca are legatura si cu faptul ca el vorbeste ceva mai greu, poate ca mai are nevoie de exercitiu, un lucru e sigur: trebuie sa ne punem la punct cu citirea in vara asta, fiindca nivelul clasei lui este unul ridicat.
Am vazut multi parinti din anturajul meu virtual care au oferit carti copiilor lor la sfarsit de an scolar. Voi ce ati ales pentru ai vostri?
- Posted in: 5-6 ani ♦ 6-7 ani ♦ Baietelul de argint ♦ Carti favorite pentru ochi micuti ♦ Scoala de duminica
- Tagged: Books for children, In minunata lume a cartilor, Max Lucado, Omida Hermie
Caiet pentru şcoala de...acasă 
Eu i-am luat lui Ioan” In misiune cu Naria”- a citit-o pe nerasuflate, si aseara a mai citit o parte din ea pt ca pe mine ma lassera bateriile, si nu mai puteam sa-i citesc Anei :).
Un alt cadou, pe care inca nu l-a desfacut este jocul ” Cat face?” – de la Dtoys , cu ilustratii si explicatii de Ioan Nicolau- pt a exersa tabla inmultirii.
Pt Ana am cumparat ” Deseneaza pas cu pas pentru fete”. Ii place foarte mult cartea primita de Ioan 🙂
In misiune cu Marian am vrut sa spun 🙂
Ce ne mai plac noua, mamelor, jocurile educative!!! Cred ca imprumut si eu cartea lui Godina, de la cineva, ca prea e laudata!
oh,daaaa. Abia m-am abtinut sa nu iau inca unu’- jocurile lui I. Nicolau sunt preferatele mele- prb din cauza ca nu le-am avut in copilarie :)). Acum AM doua :))).
E tare cartea lui Godina, sa stii. Ana doarme cu ea-n brate in momentele astea. Chiar e ok, Ana a retinut /invatat cam tot ce era de invatat din ea. Ioan le cam stia, dar l-a impresionat ffffoarte mult ultimul capitol. :). O sa-i placa lui S. 🙂
Vacanță tihnită și plină de bucurii!
Multumim la fel! ❤