100 de activitati Montessori pentru invatarea scrierii si citirii
Acesta este un articol pe care l-am amanat intentionat, pentru a vedea cum se descurca S. cu scrisul de mana la scoala, ce ar fi trebuit sa fac mai mult si unde am lucrat bine pana acum.
De asemenea, articolul de fata vine cu o poveste si o marturisire.
Intre 23 si 26 de ani am avut privilegiul sa cunosc indeaproape un grup de copii prescolari, pe care i-am urmarit de foarte mici, pana cand au intrat la scoala, in primele clase. Erau copii de toate felurile, din medii sociale diferite, cu personalitati si tipuri de inteligenta diverse. M-am bucurat de fiecare imbratisare primita de la ei, unele cucerite dupa luni lungi de curtare, ca pe niste redute. M-am bucurat sa-i vad inflorind, crescand, aratandu-mi cu mandrie primele locuri stirbe lasate de caderea dintilor de lapte, si trecand prin emotia inceputului de an scolar.
M-am intristat nespus cand am observant ca unii dintre dragii mei copii nu se descurcau la scoala. Imi amintesc si acum privirea indurerata a unui pusti drag care nu reusea sa faca o adunare simpla.
Mi-am promis sa fac tot posibilul ca fii mei sa nu simta asa ceva, deci am inceput sa lucrez cu ei acasa, scoala noastra debutand cu totschool– scoala pentru toddleri.
Saptamana trecuta, insa, mi-am dat seama ca poate nu am lucrat suficient cu S. Din fire e mai lent, are nevoie de mai mult timp si exercitiu pentru a-si insusi ceea ce alti copii prind din zbor. La dictari ramane in urma, ceea ce se lasa cu greseli.
Vestea buna este ca persevereaza, munceste, si roadele exercitiilor se vad.
Totusi, nu pot sa nu ma intreb cat de greu i-ar fi fost lui daca nu l-as fi invatat sa citeasca inainte de a merge la scoala (dupa aproape doi ani de cand a legat primele litere, inca nu are fluenta perfecta, desi se incadreaza in normele unui copil tipic de clasa intai si are zeci si zeci de carti citite in spate). Nu pot sa nu ma intreb cum ar fi fost daca nu am fi lucrat cand am lucrat, daca nu am fi citit cat am citit, daca nu am fi avut materialele minunate pe care le-am adunat de-a lungul anilor si care i-au facilitat invatarea.
Ce mi-a lipsit? O metoda pe care sa o urmez pas cu pas (desi, atunci cand am avut-o, mi-a folosit enorm!). Mi-ar fi fost de mare ajutor sa am ideile toate adunate si puse in ordine, asa cum am avut cand am urmat pas cu pas sistemul Montessori de citire propus de Camelia pe blogul ei Mic atelier de creatie. (http://www.micatelierdecreatie.ro/)
Mi-ar fi fost de mare ajutor sa am in tolba adunate jocuri de tot felul, grupate pe varste, cu care sa il familizez cu identificarea sunetelor, cu poezia, rimele, trasarea literelor, etc. Am invatat prin joc, dar multe au fost facute fara nici o ordine, asa cum dadeam eu peste ele sau imi veneau in minte la momentul respectiv.
Ei bine, daca citirea in sfarsit o stapanim cat de cat, se simt lacunele in ceea ce priveste trasarea literelor (desi exercitiile de motricitate fina nu ne-au lipsit, iar la capitolul dexteritate e excelent).
Din aceasta perspectiva recomand cu caldura ghidul pentru parinti editat de Gama- 100 de activitati Montessori pentru invatarea scrierii si citirii.
http://www.edituragama.ro/100-de-activita-i-montessori-pentru-inva-area-scrierii-i-citirii.html
Exercitiile sunt foarte usor de urmarit: se incepe cu jocuri simple pentru toddler si terminand cu explicarea metodei de citire si scriere Montessori, precum si cu caietul detasabil unde gasiti sabloanele pentru confectionarea literelor tactile (la sfarsitul cartii exista un index cu activitatile grupate pe varste).
Ghidul este aerisit, usor de parcurs si de inteles, jocurile si activitatile usor de implementat: cer doar timp, consecventa si disponibilitate din partea parintilor (copiii le au deja 🙂 ).
Cert este ca vreau s-o iau din timp si sistematic cu Baietelul de bucurie, pentru ca el nu va avea avantajul motricitatii fine excelente si reputatia de “cel mai cuminte copil din clasa” de care se bucura fratele sau mai mare. Cel mic e adevaratul argint viu din familia noastra, foarte intelligent, insa zvapaiat si mereu in miscare. Daca in cazul lui S. simt ca ar fi trebuit sa muncim si mai mult, in cazul lui F. e absolut necesar sa o facem.
Daca ati hotarat sa urmati acasa metoda de educatie Montessori, sau daca vreti sa suplimentati in acest stil ceea ce copiii invata la gradinita sau la scoala, ghidul de fata, ca de altfel toate celelalte din colectie, este un real ajutor pentru parinte.
Ghidul merge excelent cu celelalte caiete pentru prescolari si scolari din colectia Montessori de la editura Gama, pe care le-am prezentat aici.
Multumesc inca o data echipei Gama pentru ca a facut accesibila in Romania, in casele noastre, curata metoda de predare a Mariei Montessori ❤
- Posted in: 5-6 ani ♦ 6-7 ani ♦ 7-8 ani ♦ Alfabetul ♦ Carti favorite pentru ochi micuti ♦ Citire ♦ Dezvoltarea copilului ♦ Montessori ♦ Recomandari ♦ Scoala de acasa
- Tagged: 100 de activitati Montessori pentru invatarea scrierii si citirii, Gama
Caiet pentru şcoala de...acasă 
Eu ma intreb daca nu cumva este vorba de o maturitate intelectuala- adica un copil la 6-7 ani invata mult mai repede scrisul, cititul, socotitul, decat un copil la 4-5 ani. Ma gandesc ca poate amandoi copiii ajung la acelasi nivel la 7 ani- si cei care au exersat inainte, si cei care nu au exersat. As fi curioasa de parerea celor cu copii mai mari daca asa este sau nu.
In ceea ce ne priveste, si noi am inceput foarte devreme si tot exersam, dar inca nu a capatat fluenta dorita.
Nu cred ca e, pentru ca la S. se vad efectele exercitiului zilnic. Daca exerseaza scrierea si cititul zilnic, atunci munca lui de la scoala e mai ingrijita si mai corecta. Daca nu, se reflecta pe caiet. El are deja 7 ani jumatate. Sunt copii care prind totul din zbor, insa el are nevoie de repetitie si exercitiu pentru aproape orice. Acum imi pare rau ca nu am lucrat mai mult cu el, insa tot ceea ce pot face este sa lucram de acum ianinte, si nu o tona, ca nici eu nu am timp sau rabdare,
Parerea mea, ca mama de trei:p este ca fiecare copil are ritmul si personalitatea lui (!!!!). Daca la Ioan, (8 ani si 8 luni acum) totul a mers ca pe roate, la Ana, 5 ani si 3 luni tre’ depus un pic mai mult efort. Cu greu accepta sfaturi, idei si ajutor :)) din partea mea. Cred ca-si doreste foarte, foarte mult sa fie ca Ioan, sa scrie, sa citeasca, dar nu are rabdare. Daca reusesc s-o “prind”, sa-i explic, de ex cum tre sa faca o cifra sau chiar ” banalul” punct,care-i iese un guguloi, nu mai tin pasul cu ea, ar scrie coli intregi. Nu-i place sa fie corectata, sa-i arati ca trebuia sa faca intr-un anume fel….e un fenomen :))). Ii plac foarte, foarte mult cartile cu activitati, de aceea nu prea-mi fac probleme, pt ca simt ca poate si vrea. Doar ca vrea prea mult dintr-o data cred.
Maria, 1 an si 8 luni, pare a avea acelasi caracter ca Ioan. Daca la Ana, inca muncesc sa o fac sa tina creionul in pozitie corecta, cu Maria e floare la ureche, un fel de “deja vu” 🙂
Merci, am comandat-o si eu ;).
Sper sa iti fie de folos cu fetele! Ioan nu are nevoie de nimic, e desavarsit! ❤