Minunea- perspectiva unui insider

minuneaMi-am dorit sa citesc cartile scrise de R.J. Palacio, Minunea si Cartea lui Julien (ed. Arthur), din momentul in care am vazut trailer-ul filmului.

Sunt sigura ca cei mai multi dintre voi ati vazut deja acest trailer, unii chiar filmul, iar o parte ati parcurs chiar si cartile. Daca nu, va incurajez din inima sa o faceti, veti fi foarte castigati. Filmul mi-a placut la fel de mult ca si cartea, ceea ce de obicei nu prea mi se intampla.

Pentru mine si Baietelul de arigint a fost o premiera- prima oara cand am mers la cinema noi doi. (El a fost si cu scoala si cu un prieten, insa noi nu apucasem sa mergem la cinema impreuna pana acum.) Am vrut musai sa vedem acest film, ca sa putem discuta pe marginea lui, sa vad cum se simte el in postura de frate al unui copil cu nevoi speciale. La sfarsitul acestui articol va voi povesti si impresiile lui.

In comunitatea parintilor si copiilor cu sindromul Treacher Collins au fost voci care au protestat ca in rolul lui Auggie a fost distribuit un copil tipic, care a avut nevoie de ore de machiaj zilnic pentru a impersona un copil cu acest defect genetic. Explicatia producatorilor a fost ca un copil cu adevarate diformitati faciale ar lua foarte personal scenele de bullying din timpul filmarilor si ar suferi in mod real. Pe de alta parte, un copil actor este totusi un actor profesionist, cu care se poate lucra in mod profesionist. Inteleg ambele puncte de vedere, asa ca nu comentez in niciun fel alegerea facuta. Daca vreti sa aflati ce inseamna in realitate sindromul Treacher Collins, iata un clip scurt:

Eu am citit mai bine de jumatate de carte inainte de a vedea filmul, S. inca este la inceputul ei, asa ca eu am inteles un pic mai bine dedesubturile. S. nu a fost chiar asa de impresionat. Eu mi-am sters deseori lacrimile, iar in spatele nostru am auzit o fetita plangand. Este un film incarcat de emotie.

Minunea mi-a placut enorm: a scrisa din perspectiva mai multor personaje, fiecare aruncand propria lumina asupra intamplarilor. Personajele care povestestc sunt doar copii, nu si adultii din poveste, iar filmul pastreaza aceasta structura. Practic, totul e privit din interior in exterior, fiecare isi vede greselile, isi explica alegerile, actioneaza si regret,  descrie contextul prin culoarea lentilei proprii. E un adevarat curs in inteligenta emotionala, dupa parerea mea.

Aici vreau sa fac o paranteza. Asa cum prietenii mei apropiati stiu, pentru ca am povestit poate prea mult despre asta in ultimul an, cea mai de seama descoperire din ultima perioada a fost in domeniul inteligentei emotionale- enneamgrama celor noua tipuri de personalitate. M-a facut sa ma inteleg mai bine, sa ii inteleg pe cei din jur mai bine, sa le inteleg motivatiile, fricile, anxietatile si mastile si sa imi ajustez asteptarile de la oameni. E o chestie foarte veche cu radacini sufite, dar nu e ezoterica decat in masura in care cineva o incarca intentionat de ezoterism, asa cum se poate face cu orice alt obiect neutru. Este pur si simplu o descriere a noua tipuri de personalitate, noua lentile prin care putem privi lumea, cu fricile, talentele si punctele noastre slabe. Enneagrama explica foarte bine tipul de personalitate cu care te nasti (adica nu e ceva dobandit din pricina conditiilor de mediu, desi fiecare se poate afla la un nivel mai scazut sau mai ridicat de echilibru si sanatate emotionala, in functie de mediul in care a crescut si alegerile facute pana in acel moment). Enneagrama nu e nici magie, nici evanghelie. Desi te descrie si te ajuta sa te intelegi, sa faci alegeri mai bune pentru tine sau pur si simplu sa intelegi de ce esti asa si nu altfel, ea nu te poate nici schimba, nici salva. Luati-o ca atare. Daca vreti sa aflati mai multe despre asta, puteti citi descrierile aici. Testele nu mi se par concludente, deci pentru a afla ce numar sunteti pe enneagrama, cel mai bine ar fi sa cititi toate descrierile.

Cartea lui Julian (se citeste repede, pentru mine a fost o lectura de mai putin de doua ceasuri), insa, scrisa doar din perspectiva lui, mi se pare extrem de puternica si de iluminatoare. Julian este un 6 contrafobic pe enneagrama, si actioneaza din frica. Mi-a placut foarte mult povestea indreptarii lui, si mai ales contextul care a provocat asta (povestea buncii din timpul progromului nazist), pentru ca cel mai faimos exemplu de 6 contrafobic, bully dus la extrem, e chiar Hitler. In momentul in care intelegi ce il mana pe un om sa se poarte ca un bully (frica), ai cheia pentru a-l ajuta sa se indrepte (daca si el e deschis sa faca lucrul acesta). Nu e o diferenta decat de dimensiune a faptei intre ce a facut Julian si ce a facut Hitler, de aceea gravitatea faptei sale e asa de mare, oricat de mult ar incerca sa o rationalizeze el sau parintii lui. Iar parinti ca ai lui sunt cu duiumul printre parintii elevilor din scolile romanesti. O scoala care sa reactioneze ca cea din carte ar fi exceptia in Romania.

Viata este lumina oamenilor, adica cel mai pretios lucru care i se putea intampla unui om, sansa lui sa traiasca si sa experimenteze, sa invete si sa se transforme. A decide pentru altcineva daca are sau nu dreptul sa traiasca, pentru simplul motiv ca e diferit de tine, sau mai predispus la suferinta, a devaloriza pe cineva din pricina defectelor lui vizibile, fara a-i da o sansa sa isi arate adevarata valoare si sensul lui in Univers, a pedepsi pe cineva cu moartea fara ca el sa fie realmente vinovat de ceva, e cel mai grav pacat pe care il poti face impotriva unei finite umane. Din pacate, Minunea e o carte (si un film) care vin intr-un context mondial foarte delicat: pe de o parte ne da pe spate cartea aceasta care ne invata sa alegem binele cu curaj, sa alegem sa fim ceva mai buni oricat de inconfortabil ar fi asta, pe de alta parte exact aceeasi societate ne invata ca e bine, e un act de dragoste  sa curmi viata cuiva pentru ca e diferit, bolnav sau are o dizabiliate, sau e prea batran, prea deprimat, prea greu de ingrijit si o povara pentru noi. Ma refer la avort, euthanasie si sinucidere asistata, precum si la optiunea legala pe care o au parintii in diferite state ale lumii civilizate (cum sunt Olanda, Belgia, Canada), de a pune capat vietii copiilor lor cu dizabilitati.

Ar fi fain ca macar noi, adultii care citim cartea sau vedem filmul, sa meditam un pic la schimbarile astea care se petrec in lume, in gandirea colectiva, de cativa zeci de ani buni. Sa nu inchidem ochii gandindu-ne ca pe noi nu ne privesc : lucrurile se misca cu o viteza ametitoare, iar ceea ce acum zece ani ni se parea complet inacceptabil, acum este privit ca totalmente plauzibil si bun.

In incheiere, sa va povestesc despre impresiile mele si ale lui S.

Personajul meu favorit a fost Jack, care a ales binele pentru ca a vrut, si-a asumat greselile si a crescut frumos pe parcursul povestii. Principiul meu favorit a fost cel al Charlottei: Nu e suficient sa fii prietenos. Trebuie sa fii prieten. Mi-a mai placut si lumina buna in care a fost pus homeschooling-ul, poate se mai dechide un pic mentalitatea romaneasca in privinta asta.

Personajul favorit al lui S. a fost Auggie, pentru ca a iesit in evidenta. Si lui ii place sa iasa in evidenta prin ceea ce il defineste in mod deosebit (in momentul de fata, pasiunea pentru LEGO), si nu il deranjeaza daca asta il face un outsider. Nu s-a identificat cu Via, iar daca are motive sa fie gelos pe cineva, acesta e intotdeauna F., nu Cati. F. este cel care il eclipseaza pe S., iar in privinta Catiushei el nu se simte deloc discriminat, privat de atentie sau de bucurii din pricina ei, poate si pentru faptul ca am transformat fiecare plecare la terapie si multe interventii medicale, operatii sau evaluari de-ale ei in mici vacante de familie. Acestea au fost raspunsurile lui la intrebarile mele directe, adresate lui dupa vizionarea filmului.

 

 

 

Advertisements

2 Comments

  1. Si eu recomand din suflet cartile si si filmul, foarte bun, eu as zice ca fiecare familie ar trebui sa-l vada macar o data impreuna si fiecare clasa, apoi as merge pe discutii multe si variate pe marginea acestei carti/film mai ales la scoala. Am asteptat un an sa apara filmul si nu ne-a parut rau desi de cele mai multe ori filmul e mai slab in comparatie cu, cartea dar de data aceasta asteptarea a meritat din plin foarte bine realizat filmul. Mai sunt continuari ale cartii dar inca netraduse la noi uite aici https://machetedidactice.com/2017/12/03/advent-2017-ziua-3/

    • Diana, multumim de recomandari si de toate recomandarile de pe FB, chiar am aruncat o privire mai amanuntita asupra lor! Cate carti merita cumparate!!!! eu acum ma simt foarte vinovata ca am depasit un pic bugetul si vreau sa compensez cumva…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s