9 lucruri invatate in 9 ani de mamicie

Se apropie a noua aniversare a primului meu copil, asa ca e momentul unui nou bilant, de data aceasta a celor mai importante lectii invatate in ultimii noua ani cu privire la dezvoltarea si educarea unui copil.

Am fost mereu pasionata de educatia timpurie, asa ca, in timpul sarcinii (din care o buna parte a fost petrecuta in repaus), cautam pe internet “how to have a smart child“. Asa imi imaginam eu atunci ca ii pot da copilului meu un start bun in viata. Aceste cautari m-au condus spre doua nume, Montessori si Doman.

Daca despre Montessori mai stiam cate ceva (mie mi-a cazut in mana Descoperirea copilului pe la 13 ani, si am citit-o de cateva ori de atunci), nici nu imi imaginam eu ca voi avea posibilitatea sa cunosc personal un adevarat membru al familei Doman, de la care am invatat cele mai importante lucruri in ceea ce priveste cresterea unui copil.

Sper sa intelegeti si doza de smerenie cu care scriu acest articol, pentru ca mi-am invatat lectiile de cele mai multe ori din greseli, in ultimii noua ani mi-au fost demontate multe pareri eronate, iar cu cat stiu mai multe, cu atat simt ca am mai mult de invatat. Asadar, luati urmatoarele sfaturi doar ca pe opiniile mele personale si filtrati-le prin propriul dumneavostra bun simt.

Inteligenta unui copil nu sta doar in creierul lui

Ca sa ai un copil inteligent, trebuie sa fie armonios dezvoltat din toate punctele de vedere. Asadar, nu o memorie buna sau gandirea critica sunt primele lucruri de urmarit, ci dezvoltarea armonioasa a intreg organismului sau. La baza intregii constructii cognitive stau sistemul vestibular (care are legatura cu echilibrarea organismului in spatiu, tactil si proprioceptic (care are legatura cu modul in care copilul isi simte corpul in miscare), apoi celelalte patru simturi (auditiv, vizual, olfactiv si gustativ), ce pot fi la randul lor stimulate si cultivate. Nu ai cum sa cladesti o cognitie solida, fara sa ai o baza solida, deci acesta este punctul de plecare pentru orice activitate pe care vi-o propuneti pentru/impreuna cu copilul. De aici decurg si celelalte lectii invatate:

Leganati bebelusul!

Un sistem vestibular sanatos se formeaza inca din burta mamei, unde copilul este leganat prin miscarile naturale ale mamei. De aceea e bine sa va plimbati, sa va miscati in sarcina, sa leganati bebelusul in brate, pe mingea de fitness, in patura sau in hamac, in plimbarile cu caruciorul la aer curat. Exista copiii care refuza sa fie leganati, care nu suporta sa fie dati in leagan (stau putin si gata), carora nu le place sa nu simta pamant stabil sub picioare (refuza, de pilda, sa se urce pe o scara mai inalta, au rau de masina, nu pot sta cu capul in jos, nu fac tumbe, ametesc repede). Un astfel de copil reactioneaza exagerat la stimularile vestibulare, insa el trebuie ajutat sa se regleze. De aceea, incet, fara presiune, incepand cu putina stimulare si crescand treptat, ajutati-l sa se echilibreze din acest punct de vedere. Exista, pe de alta parte, copii care au o adevarata foame de stimulare vestibulara, vor sa fie in permanenta miscati, leganati, rotiti, sunt foarte cuminti in masina si adora sa calatoareasca asa. Bebelusul de bucurie este tocmai un astfel de copil, iar lui a trebuit mereu sa ii dau stimulare de acest fel pana la saturatie. De altfel , asa si trebuie procedat, un copil care are o astfel de nevoie de stimulare vestibulara trebuie “saturat”, ca sa se echilibreze.

Cel mai bun loc pentru un bebelus este podeaua

Poate ca va mira faptul ca nu am spus “bratele mamei”, si stiu ca in cultura romaneasca copiii foarte mici nu sunt pusi direct pe podea. Cu toate acestea, cel mai bun loc pentru un copil mic este spatiul liber, ferit de obstacole si de unde nu poate cadea, unde se poate misca in voie si isi poate exersa abilitatile motrice.

Nu sariti peste etape

Creierul unui copil se organizeaza treptat, incepand de la medulla oblongata care se afla la baza creierului, in spate, in care se afla ceea ce tine de reflexele primare, si pana la cortex, unde se produc operatiile cognitive complexe. Iar creierul se organizeaza in primul rand prin miscare! Totul a fost programat in detaliu de Creator, si trebuie sa fim atenti ca un copil sa treaca prin toate etapele naturale de dezvoltare (sa nu il impiedicam si sa il ajutam sa le atinga acolo unde e cazul). Etapele acestea sunt:

tararea

rostogolirea

mersul de-a busilea

ridicarea in picoare cu sustinere

mersul independent

Asadar, nu interveniti cu nimic, nu asezati copilul in fund inainte sa se ridice singur si nu ajutati copilul sa mearga mai repede decat o va face el independent. Muschii care sustin coloana se formeaza prin tarare si mers in patru labe, si nu ii faceti niciun favor copilului daca, odata ce s-a ridicat in picioare, il ajutati sa paseasca tinandu-l de maini. Mersul in patru labe mai are rolul de a crea caile de comunicare intre cele doua emisfere cerebrale ale creierului, care vor avea rol in gandirea complexa, citit, scris, orientarea in spatiu.

Cel mai bun moment pentru a invata o limba straina sunt primii ani de viata

Un bebelus absoarbe orice informatie in mod natural, asa ca pentru el efortul nu va fi mai mare daca invata doua limbi in loc de una. Va asigur ca e mult mai greu pentru parinte sa-l invete pe copil engleza “ca la scoala” dupa ce a implinit 4-5-6 ani (va costa mai mult timp, energie si poate chiar si bani), decat sa introduceti engleza ca a doua limba straina chiar din primul an, in mod natural, asa cum faceti cu romana (prin cantece, povesti si mai ales prin conversatie). Cei doi baieti ai mei sunt exemple graitoare: S. este in clasa a doua si citeste destul de bine , are o buna comprehensiune raportat la ceilalti copii de varsta lui (insa tineti cont ca i s-a citit in engleza de bebelus si a fost foarte expus, dar nu provocat sa o invete in primii ani ), insa F. o intelege si o foloseste ca un nativ.

Nu are sens sa il invatati pe un copil de doi ani literele

Aici stiu ca voi crea controverse, pentru ca stiu ca multe mame afirma ca propriul copil cere lucrul acesta, si ca are capacitatea sa le invete, iar eu sunt de acord cu ele. Da copilul cere si nu ai de ce sa il refuzi. Chiar si eu am filmulete cu Baietelul de bucurie care imi arata literele corect la doi ani, dar asta nu a ajutat nimanui, poate doar mandriei mele de mamica 🙂

Cu toate acestea, parerea mea este ca e mai bine sa inveti un copil sub trei ani sa citeasca (prin metoda fotografica), potrivit aceluiasi motiv pentru care e bine sa il inveti o limba straina de foarte mic (e capabil, poate sa absoarba cititul in mod natural, la  un moment dat va generaliza si va fi un cititor independent de mic).

Pentru citirea pe litere, pe de alta parte, e nevoie de o procesare secventiala mai inalta, de care un copil de 2-3 ani nu e capabil. Daca vreti totusi sa il invatati pe copil sa citeasca fonetic (litere, apoi silabe, apoi cuvinte din ce in ce mai lungi), atunci va recomand din suflet metoda Montessori pas cu pas  pe care o gasiti exemplificata si explicate in chip desavarsit pe blogul Mic atelier de creatie. De asemenea, ghidurile Montessori de la editura Gama sunt foarte bine structurate. Aceasta metoda se aplica bine dupa 3 ani.

In primii ani de viata puneti accent pe autonomia copilului

Cele mai bune activitati de coordonare sunt cele in care copilul isi duce mancarea la gura, cele mai bune activitati de transfer sunt cele in care supa din lingura ajunge tot in gura, laptele din frigider in pahar, cele mai bune activitati pentru motricitatea fina se petrec cand copilul isi incheie capsele si fermoarul de la propriile haine, cand isi scoate singur pantofii, isi unge singur painea cu unt, sterge unde a varsat, etc. Sunt distractive si frumoase si celelalte activitati la masute, dar nu uitati ca scopul pentru care le faceti sunt tocmai cele enumerate mai sus. Asadar, daca aveti rame Montessori cu nasturi, fermoare si sireturi, dar copilul nu se imbraca singur, ceva nu e in regula. Spun asta din proprie experienta, dupa o multime de activitati de acest gen facute cu cel mare (care in clasa pregatitoare inca astepta sa fie imbracat), si imposibilitatea de a le face cu cel mic (din cause de personalitate vulcanica a copilului  si lipsa de timp), care insa este mai autonom decat fratele sau la aceeasi varsta.

Mai tarziu, nu ezitati sa ii puneti la treaba in casa, le va creste stima de sine si capacitatea de a duce un lucru la bun sfarsit.

Observati si nu comparati

Nu cred ca exista doi copii mai diferiti decat baietii mei. Primul e prudent, sensibil, un bun observator, construieste fantastic de la doi ani cu cuburi, diverse piese de imbinat si  apoi cu Lego, iar al doilea e un copil impulsiv, mereu in miscare, cu talent la muzica si limbi straine, care refuza totusi sa puna trei cuburi unul peste altul. Din punct de vedere vestibular, tactil si proprioceptic, ei sunt diametral opusi, deci trebuie tratati cu totul diferit. Studiati-va copilul, evaluati-l si dati-i exact ce are nevoie, nu ceea ce a mers la fratele sau sora sa.

S. , de pilda, putea sta ore sa se joace linistit cu materiale senzoriale (de genul nisip, malai, paste, linte). Nu se murdarea decat pe maini, si acolo cu finete, si rareori malaiul din cutie ajungea pe jos.  F. in schimb, prefer sa se tavaleasca in nisip, sa isi umple gura de el, sa manance pamant, sa arunce cu pumnii nisipul in jur, pentru ca foamea lui de informatie tactila e mult mai mare. Lui doar o plaja i-ar fi suficienta.

Lasati copilul sa va faca fericiti!

SAMSUNG CAMERA PICTURES

Avem asa de multe asteptari de la copiii nostri, si totusi atat de multe rani pentru ca nu am fost socotiti suficient de buni, suficient de cuminti, suficient de ambitiosi sau de inteligenti de proprii nostri parinti. Lectia cea mai pretioasa pe care am invatat-o de la Cati Capsunica este ca tu poti face un copil fericit oricum ar fi el, iar el te poate face fericit oricum ar fi.

 

 

 

• Posted in: 12-18 luni ♦ 18-24 luni ♦ 2-3 ani ♦ 3-4 ani ♦ Dezvoltarea copilului ♦ Recomandari ♦ Uncategorized
• Tagged: dezvoltarea bebelusului, etape de dezvoltare ale bebelusului