Contact
Va invit sa imi scrieti pe adresa:
Daca vreti sa preluati butonul blogului, sunt doua variante:
Sunt deschisa sa probez si sa recenzez produse care se incadreaza in sfera de activitate/interese a blogului, mai cu seama pentru a sponsoriza giveaways pentru cititorii mei.
Multumesc!
Caiet pentru şcoala de...acasă 
Buna ziua,
V-am gasit blogul pe site-ul doamnei Laura Frunza, doream sa anunt acolo faptul ca tocmai am realizat http://www.petrecericopii.eu, un website unde am inscris gratuit acele locuri de joaca din Bucuresti care organizeaza petreceri pentru copii (doar acelea care au acceptat, trimitand si informatiile necesare).
Am vrut sa-i cunosc pe ceilalti oameni care au comentat. Asa am dat si peste blogul dumneavoastra (nu am reusit inca sa-l parcurg) si am vazut faptul ca aveti o fetita care are nevoie de putin mai multa atentie.
Am vazut faptul ca incercati sa o ajutati sa duca o viata normala.
O sa va povestesc de o alta persoana care acum circa 40 de ani si mai bine a primit aceeasi eticheta (“incompatibila cu viata”).
Acum este mama lui Andrei, baietelul nostru (a implinit in 25 noiembrie 2013 varsta de 5 ani si este perfect sanatos, extrem de inteligent, iar energia lui i-a atras porecla de “Duracell”).
Andrei a avut la nastere 3,2 kg, iar acum (la 5 ani) este aproape la fel de inalt ca mama lui si ca mine.
Maria, in ciuda faptului ca are o boala extrem de rara (sindrom Morquio), care a condus la o inaltime de circa 1,30, un handicap locomotor, o operatie pe cod (schimbarea unei valve la inima), etc., duce o viata extrem de normala: spala, gateste (recunosc, eu, ca ardelean, iubesc mancarea buna, m-am cam ingrasat), calca rufe, il duce pe Andrei la gradinita, la sah, la scrima, face cumparaturi, orice fac sii celelalte femei (doar ca de cele multe ori o face mai bine ca altii), ma persecuta pe mine 😉 , etc.
V-am spus asta pentru a va incuraja si a va spune ca se poate sa invingi boala daca ai suficienta vointa. Ea a invins boala si o invinge in fiecare zi, ducand o viata normala.
Succes! Curaj!
Va multumesc foarte mult pentru incurajare, si ma bucur nespus pentru ca sotia dvs. este atat de bine, in ciuda diagnosticului. Este dovada vie ca se poate si ca orice viata merita o sansa, indiferent de eticheta lipita pe ea. Cunoastem si noi cazuri de trisomie 13 in mozaic, unde copii sunt foarte putin afectati. Cati are din pacate T13 plina, si manifesta toate simptomele acestui sindrom. Insa luptam in fiecare zi sa recuperam ceea ce se poate recupera, sa ajungem la o oarecare autonomie si ea sa isi atinga potentialul maxim. Ca sa va faceti o idee, majoritatea copiilor supravietuitori (cam 5 din 100 supravietuiesc mai mult de 2-3 ani) sunt la nivelul unui bebelus de 6-9 luni. Cu multa munca, Cati a ajuns sa fie, la doi ani si jumatate, deja la nivelul unui copil de 8-11 luni. Viata noastra cu Cati e fericita, fiecare zi cu ea este o bucurie, fiecare progres sarbatorit la maxim, si o socotim o binecuvantare speciala pentru familia noastra. Ii dam voie sa ne faca fericiti si ea reuseste asta din plin!
Buna,mi-a spus astazi o prietena de acest blog si nu in suficienta masura sa citesc acum sa aflu daca eese ceea ce mi-a recomandat.Sunt la a doua sarcina si am aflat astăzi o veste care m-a dat peste cap…voi naste o fetita cu trisomie..sunt insarcinata in 18 saptamani; am nevoie sa stiu daca aveti si dvs un astfel de caz si am nevoie de cateva pareri si recomandari.Multumesc din suflet!
Buna, Alina. Fetita noastra are trisomie 13. Scrie-mi si pe e-mail daca vrei mai multe amanunte. povestea noastra e pe blog de când s-a nascut ea.