Terapie

Dupa cum stiti, Cati Capsunica are un cromozom 13 in plus, sindromul Patau, ceea ce face ca dezvoltarea ei sa fie inceata si progresele lente. Incercam sa normalizam ceea ce poate fi normalizat, sa acceleram evolutia ei, si pentru aceasta am optat pentru mai multe terapii.

De la 3 luni, Cati a inceput terapia Bobath (kinetoterapia clasica care se face la noi). Aceasta a ajutat-o sa depaseasca intr-un anumit grad  hipotonia severa cu care s-a nascut si sa evite scolioza (coloana era in regula, insa muschii erau mai dezvoltati pe partea dreapta a corpului, favorizand o pozitie incorecta si un inceput de scolioza). Datorita acestei terapii, Cati a reusit sa se rostogoleasca de pe burta pe spate de la 4 luni, si de pe spate pe burta cam de la 8-9 luni. Cati reusea sa se intinda dupa jucarii, sa apese butoane usor de apasat si sa tina o zornaitoare in mana cateva secunde.

De la varsta de 13 luni, Cati a fost inscrisa in programul NACD, despre care puteti citi mai multe aici. Intr-un an progresele ei sunt urmatoarele:

• motricitate grosiera: Cati a invatat sa se tarasca in cross-pattern (mana si piciorul opus), este capabila sa se aseze singura in pozitia de patrupedie, se ridica in fundulet doar pe trei sferturi (si nu reuseste sa se echilibreze). Isi mentine echilibrul mai mult de 5 minute in sezut, in scaunelul Bumbo.
• motricitate fina: Cati a facut progrese destul de mari la acest capitol, tinand seama de faptul ca la un an abia reusea sa apuce si sa tina in mana cateva secunde o jucarie usoara. Acum isi actioneaza singura toate jucariile, poate sa scoata inelele de plastic de pe bat, piesele de lemn din puzzle-ul tip incastru (cu butoni mari si mici), scoate paharele care se introduc unul in altul (stacking cups), da paginile la o carte cartonata.
• limbaj: Cati intelege ce i se spune, asociaza cuvintele cu imaginea sau conceptul, raspunde la comenzi, verbalizeaza (deocamdata singurul cuvant pe care il spune este mama, dar are sunete prun care isi explrima afectiunea, placerea, bucuria, inconfortul).
• cognitiv: Cati ne recunoaste, ne da pupici daca ii cerem :), alege corect, la cerere o imagine din doua (pe flashcards) identifica culorile (tot pe flashcards), invata repede cum functioneaza jucariile, stie cateva parti ale corpului, atat pe papusa cat si la ea, raspunde la comenzi precum “pune mainile pe cap”, “scoate jucaria”, “fa bravo”, face pa (50% din timp).
• vizual: unele din cele mai grave probleme ale ei sunt la ochi (cataracta, microoftalmie, coloboma, canal lacrimal infundat), insa are axul vederii liber si vede suficient cat sa fie motivata la tarare, sa identifice imagini. In urma exercitiilor de urmarire si de stimulare pupilara, Cati urmareste mai bine, are o vaga reactie pupilara si focalizeaza mai bine.
• tactilitate: acesta este un aspect caruia nu prea am vazut sa i se dea importanta in Romania, isa daca un copil nu isi simte mainile si picioarele, nu stie ca sunt acolo, atunci nu le va putea folosi coordonat si intentionat. Cati a facut exercitii pentru tactilitate, iar dupa un an cea de la picioare s-a normalizat, iar cea de la maini s-a ameliorat semnificativ.

Despre primele noastre exercitii din programul NACD puteti citi aici, si despre ele in ansamblu puteti citi, in engleza, aici.

La varsta de 2 ani Cati a inceput sa faca sedinte de terapie craniosacrala cu doamna Mihaela Gugu. A fost evidenta o ameliorare a trigonocefaliei, infectia la ureche se vindecase (intre timp, noi fusesem programati pentru operatia de pus tuburi in urechi, care la Cati nu a avut rezultate prea fericite, dupa parerea mea), Cati a inceput sa traga si piciorul stang la tarare si sa lalalizeze mai mult.

Mai multe exemple de interventii, unelte de terapie si suplimente nutritive, puteti afla citind blogul Fara sa stie, ingeri– blog dedicat copiilor cu trisomii rare.