Cat de greu e sa fii o mama lenesa?

“Nu vreau sa fii o mama lenesa!!!”, mi-a strigat Baietelul de argint cand a vazut ce carte citesc.

Din pacate, nu sunt o mama lenesa.

De cativa ani incoace, insa, incerc sa ma tratez. Despre aceasta am povestit in ceea ce s-a dovedit a fi cel mai citit articol al meu. Regret ca imi lipseste aceasta insusire si incerc sa o invat, chiar daca nu imi vine de la sine.

In ultimii noua ani am trecut de la un copil caruia i s-a dus lingurita la gura pana la trei ani si jumatate, la unul care si la sase ani si jumatate mananca asistat (pentru ca are nevoi speciale, si m-a invatat astfel valoarea independentei), si pana la un toddler care reuseste sa nimereasca gura cu lingura singur, de timpuriu.

Cum de s-a petrecut aceasta schimbare si ce are de-a face lucrul acesta cu “lenevia”?

Sa fii o mama lenesa nu inseamna, totusi, sa iti lasi copiii flamanzi, murdari si de capul lor, asa cum crede baiatul meu cel mare. Pe de alta parte, nu inseamna nici sa fii o mama zen, mereu relaxata si cu zambetul pe buze sau sa fii permisivitatea intruchipata.  Nu se refera nici macar la doza normala de egoism, a-ti lua si tu  un pic de timp pentru tine sa te rasfeti.

A fi o mama lenesa presupune, paradoxal, multa munca, infinita rabdare, intelepciunea de a sta deoparte si de a observa (atunci cand iti vine sa te repezi sa faci sau sa decizi tu in locul copilului), a aprecia calitatile copilului tau dincolo de “ce va zice lumea”, a te abtine de la comparatii, si a investi mult efort pentru a-ti capacita copilul sa fie independent. Presupune mult bun simt, ceea ce englezii numesc common sense.

Despre ce inseamna o mama lenesa si cum poti deveni una, scrie Anna Bîkova, pedagoga si psihologa rusa, in cartea Copilul independent sau cum sa fii o mama “lenesa”, aparuta la editura Paralela 45. 

Am citit cu ceva vreme in urma o recenzie a acestei carti pe blogul Laurei Frunza, si se pare ca mi-a starnit destul de mult interesul, pentru ca abia am asteptat sa o citesc si eu. E o lectura usoara, placuta, amuzanta pe alocuri, e plina de bun simt si iti da bucati grozave de food for thought.

Imi place foarte mult ca e practica, nu bate apa-n piua in zeci de pagini, iti da argumente pentru o idee prin povesti de viata si iti da solutii usor de aplicat in unele chestiuni cu care ne confruntam ca parinti zi de zi (de pilda, cum ii facem pe copii sa isi stranga jucariile). Are sfaturi atat pentru parintii de copii mici, cat si pentru cei de adolescenti.

Citind-o, mi-am dat seama cat de mult am progresat la capitolul “lenevie”. Daca celui mare ii coordonam eu toate jocurile cand era mic, si planuiam activiatati peste activitati (care cred, totusi, ca i-au prins bine, l-au facut sa se simta iubit si l-au ajutat in multe aspecte), nu ma dau de ceasul mortii cand il las pe cel mic sa se distreze si singur mai toata dimineata.

Imi amintesc cum, dupa sase ani de mamicie, am avut revelatia greselilor mele care l-au facut un copil dependent si pasiv,  asa ca am recurs la “leneveala”, am insistat sa se imbrace singur, l-am incurajat si motivate, i-am dat treaba de facut prin casa si prin curte, am stat in umbra in anumite situatii, si am descoperit un baietel cu mai multa incredere in el, care isi cunoaste bine punctele forte, se adapteaza usor si e dispus sa incerce ceva nou.

Recomand din toata inima cartea aceasta, atat celor suprasaturati de idei de parenting, cat si celor pro antiparenting (pun intended). Cred ca v-ar placea deopotriva!

Pretul recomandat de editura este de 27 de lei.

Continuarea acestei carti- Exercitiile formative ale mamei “lenese”-  se va lansa la Targul de Carte de la Gaudeamus.

Cartea prezinta o abordare foarte fireasca, practica si “cu picioarele pe pamant” a educatiei timpurii, punand accent mai mult pe dezvoltarea copilului (capatarea unor calitati noi si imbunatatirea rezultatelor), decat pe invatare (proces sustinut de transmitere a unor cunostinte, capacitati, deprinderi).

Sa nu ma intelegeti gresit, sunt foarte pro educatie timpurie! Caiet pentru casa mea a fost unul dintre primele bloguri (daca nu chiar primul) in nisa aceasta strict a activitailor educative in blogosfera romaneasca. Eu nu cred ca ii rapesti copilaria celui mic daca il inveti, nu mi se pare nenatural ca un copil sa citeasca inainte de doi ani, nici sa fie fluent in trei limbi straine la trei ani.

Cu toate acestea, am inteles ca accentul nu trebuie sa cada pe jucarie, pe activitate, pe metoda sau pe carte, pe Montessori sau pe Doman sau orice altceva de genul acesta, cat pe finalitatea activitatii, pe cat de mult il ajuta metoda respectiva sa isi atinga copilul potentialul maxim si sa functioneze mai bine.

Anna Bikova demonstreaza cat potential de invatare e intr-o balta, fata de cat de limitate sunt unele jucarii educative. Si asa este! Diferenta sta in disponibilitatea adultului de a folosi in mod creativ ce are la indemana, fara sa suspine dupa sisteme educative scumpe. De cele mai multe ori, pentru dezvoltarea inteligentei unui copil,  conversatia face mai mult decat lectura. Am zambit deseori cand am citit randurile acestei carti, pentru ca m-am recunoscut atat ca mama a Baietelului de argint, cat si a Baietelului de bucurie.

Pretul cartii este de 30 de lei, si eu cred ca face toti banii!

Tot la Gaudeamus se lanseaza inca doua titluri ale aceleasi autoare:

M-au dus cu gandul imediat la cartea despre copilul creativ vs copilul inteligent, de Gardner, pe care am citit-o pe nerasuflate in facultate.

Iata cateva randuri din prezentarea facuta chiar de autoare:

Dragi adulți!
Sunt bucuroasă să mă întâlnesc cu dumneavoastră în paginile
acestui caiet.
Mă numesc Anna Bîkova. Sunt pedagogă, psihologă și mă ocup
de terapie prin artă. Am mereu alături de mine pensule, vopsea
și creioane.
Aveți în față un album format din pete colorate. Este un spațiu pentru
dezvoltarea fanteziei, gândirii creatoare, atenției și receptării artistice
de care dispune copilul dumneavoastră.
Fiecare pată poate fi transformată într-o imagine recognoscibilă. Forma
petelor se complică treptat, de la o pagină la alta. O să vă dau indicații.
Dar nu e deloc obligatoriu să vă folosiți de ele.
E obligatoriu însă să aveți bună-dispoziție și să vă lăsați absorbiți de
acest proces. (…)
Vă doresc o activitate creatoare împreună plină de bucurie!

Anna Bîkova este o tipa faina tare, pe care chiar mi-ar placea sa o cunosc. Daca sunteti prin Bucuresti zilele viitoare, voi chiar aveti ocazia sa o faceti!

 

 

 

 

 

 

 

 

• Posted in: Dezvoltarea copilului ♦ Recomandari ♦ Uncategorized
• Tagged: Anna Bikova, educatie timpurie, mama lenesa, Paralela 45